Pasta de peste

Astazi avem pasta de peste! Reteta e delicioasa, e "furata" de la tata si usor personalizata de mine. O pregatesc oricand avem musafiri (la orice ora) si nu dau gres niciodata cu ea!

Ingrediente:

1 cutie sau 2 sau mai multe (in functie de cantitatea dorita) de sardine in ulei;
1 cutie (medie sau mare) de pate de porc sau pui;
1 ceapa de apa (marimea se va decide in functie de programul din ziua respectiva si de cat de mentolata e pasta de dinti a fiecaruia dintre noi :) );
mustar, zeama de lamaie, piper - dupa gust.

Mod de preparare:
Se scurg sardinele si se paseaza cu furculita, se amesteca cu pateul si cu ceapa taiata marunt. Apoi se adauga mustarul, zeama de lamaie si piperul (eu nu pun sare pentru ca sardinele si pateul au suficienta) si se amesteca totul pana rezulta o pasta omogena.

Se serveste rece sau la temperatura camerei, pe paine neagra de casa!

Enjoy!

Inainte si dupa

Mizilic de Craciun

Gustare light, dupa Craciun

Clatite americane

Ador clatitele in general si le-as manca la orice ora si in orice combinatie, dulce, sarata, picanta. 

Clatitele americane "le vad" insa mai mult pentru micul dejun. Noi le facem mereu in echipa. Sotul meu le pregateste si eu le mananc. Nu avem cum sa gresim aceasta diviziune a muncii. 

Reteta am gasit-o acum multi ani pe net (nici macar nu as stii cui sa ii acord credit pentru aceasta reteta) si mi-am insusit-o cu mici ajustari, evident:

Ingrediente:
2 oua;
250-300 ml iaurt de baut, lapte batut sau sana;
8 linguri de faina alba;
un strop de praf de copt;
2 pliculete de zahar vanilat (cine doreste o varianta mai dulce poate pune 1-2 linguri de zahar);
 un praf de sare;
ulei de masline.

 Mod de preparare:
1. Se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat spuma si se dau la rece. Personal nu am niciodata rabdare mai mult de 30 minute, de cele mai multe ori le las in frigider doar cat pregatesc restul ingredientelor.
2. Se combina faina cu zaharul vanilat, sarea si praful de copt si se toarna progresiv peste galbenusurile batute in prealabil. Dupa ce obtinem un amestec omogen se toarna cat putin iaurtul de baut (sau laptele batut sau sana, in functie de ce ne place sau ce avem prin casa). Cantitatile se ajusteaza din ochi.
3. Se adauga peste amestecul obtinut spuma de albusuri si se continua omogenizarea. Aluatul obtinut trebuie sa fie mai grosut decat cel pentru clatitele clasice.
4. Se incinge o tigaie de teflon sau ceramica pe care o ungem cu putin ulei de masline si incepem sa prajim clatitele pe ambele parti. Pentru a avea forma specifica ar trebui sa nu punem foarte mult aluat in tigaie, sa fie rotunjoare si grosute.

Cred ca din cantitatile de mai sus ies vreo 10-12 clatite, depinde de cat de mari/mici le faci. Sincer nu am reusit niciodata sa le numar pentru ca dispar in timp real - am dezvoltat o dexteritate deosebita in a le combina cu alte bunatati si a le manca pe nerasuflate pana apare urmatoarea clatita.

Din combinatiile mele preferate, mentionez cateva dar posibilitatile sunt infinite:

Dulce: clatite cu unt si miere/ cu Nutella/ gem de capsuni sau caise;

Sarat: pasta de peste/ Patè de somon de la Rio Mare/ somon afumat cu un strop de zeama de limeta/ muschi si cascaval/ mozzarella si rosii cherry.

Enjoy!

Ce se mai mananca pe la Berlin

Selectand fotografiile facute in calatoria la Berlin, am constatat ca am facut foarte multe din domeniul culinar.

Adevarul este ca e foarte dificil sa rezisti tentatiei cu atatea bunatati in jur. De la traditionalul Brezel, la o larga varietate de carnati, la ciolan cu varza sau traditionalul snitel si pana la strudel cu mere sau Kaiserschmarrn. 

Am apreciat in mod deosebit faptul ca in fiecare meniu al restaurantelor unde am mancat se regaseau pe langa salate, si preparate vegeteriene, catalogate astfel la o sectiune de sine statatoare.

Cu toate astea probabil cel mai placut mod de a savura preparatele traditionale nemtesti este fie in mers, fie la o masuta inalta intr-un cort incalzit la un targ de Craciun. Un wurst sanatos sau un sandvis cu somon afumat, acompaniat de o cana de vin fiert si incununat de o punga de castane coapte si turta dulce ca si desert pot insemna un adevarat festin, mai ales cand temperatura coboara sub 0 grade.

Una peste alta, experienta culinara berlineza este deosebita si trebuie incercata!

Turte rupte

Nu ma intrebati de unde vine asta cu turte "rupte" dar imi era o pofta teribila de acel desert pregatit de obicei de Craciun si care se imparte prin vecini.

Din foile de placinta ramase de pe urma strudelului cu mere si a placintei cu pui si ciuperci, am pus cateva putin pe plita, le-am inmuiat apoi intr-un sirop din apa cu zahar si am pus peste ele (le-am asezat unele peste altele 2 cate 2) un amestec de nuca, zahar brun, zahar vanilinat si coaja rasa de lamaie (cred ca se pot imbunatati dupa gust cu scortisoara, cacao sau nuca de cocos).

Arata delicios, e un desert rapid si gustos si personal imi aduce aminte de copilarie si de aromele din casa bunicilor.

Akoori with a twist

Pentru ca am vazut la televizor o reteta de omleta indiana (parsi mai exact) numita akoori, m-am gandit sa o incerc dar with a twist, adica adaptandu-ma ingredientelor pe care le aveam in casa si adaugand astfel o amprenta personala.

Daca vrei altceva de la o simpla omleta, daca ai pofta de arome si gusturi indepartate care sa te poarte cu gandul spre Asia si nici nu vrei sa petreci prea mult timp in bucatarie, akoori este recomandarea perfecta. Poate inlocui cu succes si un pranz la nevoie.

Sa va spun cum am procedat eu spre deosebire de reteta Ninei Wadia. 

Am calit o ceapa de apa (rosie) mica, taiata marunt, intr-o lingura de ulei de masline. Am adaugat apoi 2 catei de usturoi taiati in bucati foarte mici, am adaugat cateva seminte de chimen, un praf de turmeric si unul de garam masala si ceva ardei iute uscat. Am taiat in bucatele mici o rosie mare si am adaugat-o si pe aceasta. Intre timp am batut 3 oua cu sare, piper si 2 linguri de lapte batut.
Dupa ce rosia a devenit moale si s-a imprietenit cu restul ingredientelor, am adaugat si ouale. Am amestecat mult si bine si la final am consolidat aromele cu niste marar proaspat.
Am prajit niste paine cu secara pe care am uns-o cu unt cu verdeata si usturoi si peste aceasta nebunie am asezat omleta.

Se poate manca asa sau, pentru un plus de gust se poate adauga sos picant sau chiar mustar.

Enjoy!

My first cheese cake

Inca din copilarie am ramas cu ideea ca fiecare cuplu trebuie sa aiba un desert care sa il reprezinte si pe care sa il ofere cu succes de fiecare data cand se ivesc invitati sau pur si simplu cand cineva are pofta de ceva dulce. Tot in copilarie credeam ca acest desert trebuie sa fie neaparat un tort. Dar, cu timpul, mi-am dat seama ca asta implica timp, dedicatie si uneori un eveniment special (pentru ca altfel nu ar mai fi el insusi un desert special si ar cadea in banalitate). Asa ca dupa ce am trecut de la perioada placintelor, la briose si apoi la fursecuri am descoperit o prajitura absolut simpla si absolut delicioasa. Probabil cea mai mare apreciere am primit-o de la bunica mea care a degustat-o in premiera si m-a felicitat pentru rezultat, bucurandu-se ca nu m-a crescut degeaba :) (printre alte lucruri bune si frumoase care s-au lipit intr-un final de mine)! Marturisesc ca nu sunt atat de skill-ata ca restul gospodinelor din familiile noastre, dar sa spunem ca am o scuza traind in epoca vitezei si a individualismului!

Si ca sa nu fiu fata rea, dupa atat bla-bla, o sa impartasesc si reteta:

Aluat: 250g de biscuiti sfaramati (eu am folosit Belvita Start) se amesteca cu 100g unt topit. Amestecul se aseaza pe foaie de copt si se preseaza pentru a-l uniformiza.

Crema: 250g Ricotta se amesteca cu 3 oua, 2 pliculete de zahar vanilinat si fulgi de nuca de cocos (optional), dupa ochi sau gust. Compozitia se toarna peste aluat si totul se da la cuptor vreo 45 de minute la foc moderat.

Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei.

Prajitura se lasa sa se raceasca si apoi se glazureaza cu gem de capsuni, zmeura sau fructe de padure, fructe proaspete or anything else you have in mind!

Delicios si rapid :) !

Supa chinezeasca

M-am inspirat de la fata locului, de la o supa mancata in indepartata China.

Cel mai probabil nu am putut identifica 100% reteta originala, dar, m-am apropiat destul de mult de ea ca savoare.

Ca si ingrediente am folosit "o baza" pentru supa de legume: morvov, telina, pastarnac, ardei gras, ceapa. Am fiert toate aceste legume pentru a-si lasa toata aroma si vitaminele. Am adaugat sare si piper.

In pararelel am fiert si taitei de orez.

Dupa ce legumele au fiert bine, le-am scos si cu zeama inca clocotind am pus ciuperci (champinioane) taiate foarte subtire care au fiert pret de cateva minute. Am adaugat taiteii de orez, am luat oala de pe foc si am pus patrunjel si chivas (merge si ceapa verde) tocate marunt. Cantitatile sunt dupa gust.

Este delicioasa, sanatoasa si se face super usor!

Tocanita de ciuperci

Asta am facut aseara repede-repede-repede, cum mi-a venit la idemana. Fara poze, ca nu mi-a mai stat gandul si la ele, sugerez sa faceti asa:
- spalati vreo 500 de grame de ciuperci champignon si le puneti intr-o tigaie serioasa - eu am una de tuci confiscata de la mama si raman la parerea ca nici cel mai grozav teflon nu ii egaleaza gustul;
- adaugati putina apa, putin ulei si o ceapa medie taiata dupa preferinte - mai mic, mai mare, cubulete, inele... dupa cum va place sa o simtiti - se lasa impreuna la o inabusire spre fierbere;
- spre final, se condimenteaza echitabil cu sare si piper si se da o nota aparte printr-un cubulet de unt si o lingura, chiar doua de smantana grasuta. Si se mai fierb asa pana se intrepatrund aromele.
Si se mananca dintr-o data, ca n-ar avea sens sa ramana de pe-o zi pe alta.

Ciocolata de casa

Ciocolata de casa a fost intotdeauna desertul pe care le-am considerat deosebit, rafinat si greu de facut :) .

Acum multi ani am gasit reteta intr-o revista si am incercat-o. A fost partial un fiasco pentru ca desi gustul era cel care imi amintea de copilarie, consistenta era cea de Nutella (care oricat ar fi de minunata nu corespundea cu ce trebuia sa iasa ca urmare a punerii in aplicare a retetei respective)

Astazi, la 8 ani distanta, am incercat aceeasi reteta dar am adus ajustari la ingrediente si la capitolul rabdare (care imi lipsise in trecut).

Ingrediente:

380 g lapte praf (la acest gramaj am gasit plicul de lapte praf, nu este nimic ascuns sau fancy in ce priveste aceasta cantitate);

100 g cacao;
1 plic zahar vanilat;
450 g zahar (eu am folosit brun);
200 g unt;
200 ml apa.

Mod de preparare:

Am amestecat bine, intr-un castron, laptele praf, cacaoa si zaharul vanilat.

Am pus apa cu zaharul la fiert si le-am amestecat inca de la inceput cu o lingura de lemn. Am lasat sa fiarba amestecul cam 15 minute pana a devenit un sirop gros (in tot acest timp am avut grija sa dau prin el cu aceeasi lingura de lemn). Daca nu aveti rabdarea necesara la aceasta etapa consistenta ciocolatei este la risc.

Am adaugat apoi untul (lasat anterior la temperatura camerei) taiat cubulete si am continuat sa amestec foarte bine.

Totul s-a petrecut la foc mic.

Cand totul s-a omogenizat, am adaugat amestecul de lapte praf, cacao si zahar vanilat si am amestecat foarte bine, cratita ramanand in tot acest timp pe foc. Operatiunea finala a durat maxim 5 minute dupa care am turnat ciocolata intr-o tava in care am pus hartie de copt si am asteptat cumite sa se raceasca si sa se intareasca. Apoi m-am obraznicit degustand-o la greu!

Rezultatul a fost yummy!

Paine de casa ( 5 ) cu banane, lapte de cocos si ghimbir

Telenovela painii de casa continua. In acest week-end am vrut sa incerc altceva, o paine dulce, undeva mai aproape de cozonac decat de painea normala.

Ideea a pornit de la Jamie Oliver  dar amprenta personala si-a spus cuvantul si de aceasta data si am improvizat pana ce a iesit cu totul altceva!

Desi reteta era potrivita si pentru seria de postari intitulata Idei de mic dejun, nu am mai avut rabdare si am postat-o acum.

Ingrediente:

600 g faina alba;

50 g drojdie proaspata;

un praf de zahar;

3 banane;

250 ml lapte de cocos la cutie;

2 linguri de faina;

20 g ghimbir ras (proaspat) - ar merge si mai mult pentru o aroma mai intensa;

ulei de masline;

2 linguri cu apa.

Mod de preparare:

Am pornit la drum ca si cum as fi facut o paine normala.

Am pregatit clasica mea maia de lenesi (am dizolvat drojdia cu praful de zahar si cele 2 linguri de apa si am adaugat o lingura rasa de faina dupa care le-am lasat sa actioneze) si am turnat-o peste faina.

Intre timp am pregatit amestecul de banane si lapte de cocos (am pus intai bananele in blender pana au devenit un amestec lichid, apoi am adaugat laptele de cocos si le-am ametit bine pana s-au omogenizat - eu am folosit o cutie de 400 ml si restul ramas l-am pus la frigider si l-am savurat pe post de desert).

Am inceput sa framant. Am folosit amestecul de banane si lapte de cocos in loc de apa sau laptele pe care l-as fi folosit in painea clasica, turnandu-l din timp in timp si adaptandu-ma din mers in functie de consistenta aluatului ce prindea forma sub mainile mele.

Am adaugat ghimbirul putin cate putin pentru a fi repartizat uniform in aluat.

Momentul de rascruce a fost cand am adaugat mierea!

Aluatul era cam gata, i-am dat o forma de vulcan si am adaugat o lingura de miere in mijlocul craterului format, l-am acoperit cu marginile aluatului si am inceput sa framant din nou.

Se lipeste dar nu te teme! Mai adauga faina in vas si unge-te pe maini cu ulei de masline din cand in cand.

Am framantat bine si am repetat povestea cu cea de a doua lingura de miere.

Aluatul final nu se deosebeste cu nimic de unul pentru painea clasica. L-am lasat cateva ore bune (4 sa zicem) la dospit, l-am mai luat inca o data la framantat si l-am uitat la dospit inca vreo 2 ore.

Pentru ca deja crescuse ca Fat Frumos i-am dat o forma rotunda (cred ca ar arata foarte bine daca s-ar coace intr-o tava de cozonac ceea ce imi voi cumpara cu prima ocazie!) si am lasat-o la cuptor la 200 de grade vreo 45 de minute. Inainte sa o dau la copt am uns-o cu miere dar aceasta i-a dat un aspect negricios, a doua oara as incerca sa o fatuiesc doar cu ou si/sau ulei de masline.

Este absolut delicioasa cu lapte, la micul dejun sau oricand ai pofta de ceva bun!

Paine (neagra) de casa (4)

Am decis sa postez fiecare paine pe care o voi experimenta. Sper sa nu ma plictisesc nici eu de copt si framantat si nici cei ce ne citesc de atatea retete de paine.

Reteta de baza este mereu aceeasi. Apoi te joci cu tipul de faina, cu cantitatea de drojdie, cu apa versus lapte sau cu adaugarea sau eliminarea de diferite ingrediente.

Alba, neagra, de secara, mai pufoasa ori mai densa, mai dulce sau mai sobra, totul este doar rodul imaginatiei si al dorintei tale.

The sky is the limit!

Nimic nu te impiedica sa improvizezi, sa inventezi, sa iti pui amprenta personala.

Revenind la painea experimentata in acest week-end, fata de reteta de paine neagra anterioara [Paine (neagra) de casa (3)], inovatiile au fost dupa cum urmeaza: 1. am inlocuit apa cu lapte si 2. am marit cantitatea de drojdie la 60g.

Painea a crescut mai mult ca data trecuta si a iesit si mai pufoasa. Toata lumea cu care am discutat subiectul paine neagra mi s-a plans ca aceasta nu iese suficient de afanata si ca nu creste la fel ca cea alba. Cred ca desi depinde totul foarte mult de faina folosita, daca nu o poti schimba macar poti sa te joci cu celelalte ingrediente pentru a obtine in final rezultatul dorit!

Enjoy!

Paine (neagra) de casa (3)

Pentru ca nu sunt rasista si nici nu fac discriminari, tot astazi am decis sa incerc sa fac si o paine neagra, cu seminte.

Nu pot vorbi dintr-o vasta experienta dar pot compara cu painea alba ce tocmai iesise din cuptor cand m-am apucat sa o fac pe aceasta.

Painea neagra se framanta mai greu si creste mai putin decat cea alba (nu inseamna insa ca nu merita efortul, atentie). Nu stiu daca este chiar o regula dar asa mi-a lasat impresia cea de astazi, daca se va schimba ceva la urmatoarele revin cu o erata.

Asadar:

Ingrediente:
150 g faina alba;
350 g faina neagra;
25 g drojdie;
seminte crude (eu am folosit de floarea soarelui);
un praf de zahar;
sare (o lingura rasa);
apa calduta (400-500 ml);
ulei de masline;
un galbenus de ou.

Mod de preparare:

Am pregatit maiaua ca si la painea alba facuta (si postata) mai devreme. Foarte interesanta reactia amestecului cand am pus faina neagra - au inceput niste bolboroseli si mai seriose decat la combinatia cu faina alba, dar asta s-a dovedit pana la urma un lucru bun.

Am pus semintele in faina si am mai pastrat cateva si pentru final. Am urmat acelasi proces de amestec si framantare a ingredientelor ca si pana acum.

I-am dat aluatului o forma rotunda si turtita. Forma se poate da si dupa dospire cum am facut cu painea de saptamana trecuta.

Painea a stat la dospit (tot in cuptor, la 40 de grade) vreo ora si jumatate pentru ca nu a crescut in acelasi ritm ca si cea alba si vroiam sa vad cum va reactiona.

Am crestat painea, am uns-o cu ulei de masline si cu galbenusul de ou si am presarat restul de seminte de floarea soarelui.

A stat la copt la 200 de grade vreo 45 de minute.

Desi nu a iesit atat de crescuta ca si painea alba, a fost delicioasa si cu un gust cu o personalitate pronuntata, miez pufos si crusta crocanta.

Si nici nu mai trebuie sa amintesc de plusul de sanatate!

Paine de casa (2)

A fost nevoie sa fac o singura data paine si deja mi s-a declansat dorinta de a cerceta, experimenta si a ma bucura tot mai mult de ea.

Deocamdata sunt un Ulise care cauta drumul spre casa si se bucura de reusitele si esecurile de pe parcurs.

Este o calatorie catre reteta perfecta, usoara si care sa iti aduca bucurie prin gustul sau. Nu vreau sa ajung sclava bucatariei dar doresc sa ma bucur de ceva cu adevarat bun.

Painea poate fi ceva foarte simplu sau ceva extrem de sofisticat, depinde cum esti obisnuit sa o privesti.

Painea, in cantitati moderate (evident ca daca nu e ilegala sau imorala trebuia sa ingrase), este o placere. Si cand miezul acela pufos inconjurat de o crusta aurie este produsul sarguintei tale, satisfactia este si mai mare.

Am studiat o saptamana intreaga diverse bloguri si site-uri ale unor oameni care fac din mancare si din paine in special, o arta. Am decis sa mixez, sa compilez si sa nu ma abat de la un drum simplu care sa imi asigure un rezultat yummy. Nu imi plac retetele complicate, cu multe ingrediente si care necesita ore intregi de preparare si pregatire psihologica inainte de a te apuca de ele. Deci tusa personala si-a spus cuvantul si de aceasta data.

Iata cum am preparat painea aceasta si marturisesc ca desi cea de saptamana trecuta mi s-a parut al naibii de buna, cea de astazi mi s-a parut geniala:

Ingrediente:

500 g faina alba;

25 g drojdie;

lapte caldut semidegresat (din ochi, in jur de 400 ml);

un praf de zahar;

sare (cam jumatate de lingura rasa, eu nu sunt fan sare);

ulei de masline;

un galbenus de ou.

Mod de preparare:

Am zdrobit drojdia cu furculita, am pus un praf de zahar peste aceasta pentru a o dizolva, am adaugat putina apa (la temperatura camerei) si am amestecat bine. In plus fata de reteta de saptamana trecuta, am adaugat o lingura cu varf de faina, am amestecat bine si am lasat amestecul sa lucreze vreo 15 minute. A iesit un fel de maia, nu foarte sofisticata, un inceput de maia mai exact dar suficient de "prelucrata" pentru nevoie mea (o maia pentru puturosi sa ii zicem).

Am pus faina cu sarea intr-un castron larg si moderat de inalt (achizitionat astazi special pentru painea ce avea sa urmeze), am adaugat in centru maiaua si am inceput framantarile, de la mijloc spre exterior adaugand din cand in cand laptele caldut si cate putin ulei de masline atunci cand consideram ca aluatul mi se lipea prea tare de maini.

Saptamana trecuta am pus si un ou, astazi am decis sa incerc fara si s-a dovedit ca nu era neaparat necesar, cred ca ramane insa o optiune de luat in seama pentru ca rau nu are ce sa faca.

Totul se face vazand si facand. Repet ca e posibil sa ai impresia ca va iesi un fiasco total dar nu trebuie sa disperi sau sa abandonezi (e ca in viata) ci sa stii cum trebuie sa reactionezi ca sa obtii ce iti doresti.

In functie de cat de tare sau lipicios va fi aluatul se adauga pe parcursul framantarii, lapte sau faina, dupa caz.

Am lasat aluatul la dospit vreo ora in cuptor (al meu are, se pare, o functie speciala Rising la 40 de grade care mi-a permis sa grabesc cumva procedura).

Apoi, am crestat cu un cutit painea ce avea sa fie, am uns-o cu ulei de masline si galbenusul de ou si am lasat-o la copt vreo 45 de minute la 200 grade temperatura.

Apoi ne-am desfatat cu o paine minunata, rotunda si rumena, din care am ciugulit toata ziua.

Paine de casa (1)

Nimic nu se compara cu mirosul de paine calda care iti invaluie casa intr-o zi de iarna.

Si pentru ca painea de casa imi lipsea din palmares, astazi am bifat si acest lucru si va povestesc si voua ce si cum.

Ingrediente:

500g faina;
25 g drojdie;
1 ou;
un praf de zahar;
sare;
apa calduta;
ulei de masline.

Mod de preparare:

Am zdrobit drojdia cu furculita, am pus un praf de zahar peste aceasta pentru a o dizolva, am adaugat putina apa calduta si am amestecat bine.

Am pus faina amestecata cu sarea intr-un castron generos si am turnat in mijloc drojdia dizolvata, am adaugat un ou si am inceput sa framant de la mijloc spre exterior adaugand din cand in cand apa calduta. Ca sa nu mi se lipeasca aluatul de maini am folosit putin ulei de masline. Am framantat mult si bine si am adaugat apa din timp in timp pana am obtinut un amestec omogen. Am lasat aluatul la dospit vreme de o ora si jumatate. Apoi am modelat doua painici pe care le-am crestat, le-am dat cu ulei de masline si le-am mai lasat jumatate de ora la odihna pana au mai crescut si le-am dat la cuptorul bine incins in prealabil vreo 45 de minute.

Fiind prima oara cand am facut paine m-am stresat ingrozitor pentru ca nu stiam exact ordinea ingredientelor, nu aveam habar cum sa framant mai bine aluatul si pana nu am vazut painea aurie aburinda care ti se topeste in gura am avut senzatia ca voi rata. Morala este sa incerci, sa ai optimism, sa nu iti fie teama si sa te bucuri de rezultat sau sa inveti din esec!