joi, 28 februarie 2013

Pofte :(

Urasc regimurile! De orice fel! Mereu am pofta de tot ce e interzis. Asa ca acum am o ditamai lista de "bunatati" in care o sa dau iama peste cateva luni. Arata cam asa:

- 1 pahar mare de Pepsi receeeee! 1 e suficient!
- 1 pahar de vin rosu demidulce tot receeeee!
- 1 negresa mare cu nuci!
- 1 cutie Dark Ferrero! Mai maricica asa!
- fructe la greu de toaaaate felurile!
- 1 pizza cu de toate!
- 1 frappucino marca Starbucks!
- fursecuri cu scortisoara si ghimbir!
- inghetata Snickers! Din asta mai multa!
- iaurt cu cafea.

A se observa ca toate sunt mari!!! Deci scrie disperare pe mine! :) Si ma opresc aici sa nu ma fac de tot de ras.

Alba ca Zapada

Cate lucruri poate sa faca cineva pana la 9 dimineata? Eu am facut o gramada azi: impachetat una bucata copil si trimis la cresa, hranit una bucata alt copil, bagat o masina la spalat, facut curat in bucatarie... si... si... apoteotic... am facut o prajitura. Prajitura mea preferata din toate timpurile, Alba ca Zapada... sau Ca Zapada, daca ar fi s-o numesc a la Arina.

Mi-o facea mamaie in copilarie. Acum n-o mai face nimeni. Si am tot intrebat in jur, m-am tot rugat de doamne experte in prajiturit... Nimic! N-am mai mancat de ani de zile cred. Eu nu am avut curaj sa ma apuc de ea pentru ca nu stiu sa fac foi. Am incercat o data pentru alta prajitura si a fost dezastru.

In dimineata asta insa am fost asa de intoarsa/bosumflata/depresiva, ca am zis ca n-am nimic de pierdut. Am folosit reteta asta: http://www.samancam.ro/retete-de-prajituri/prajitura-alba-ca-zapada-372/ Si am luat-o de buna ca se face foarte usor. Iar asta e creatia mea:


Nu e cea mai aspectuoasa prajitura pe care am facut-o, dar e ok. O sa mai exersez cu ea!

marți, 26 februarie 2013

Azi...

... am facut ditamai placinta! Si de oboseala si de plictiseala... pana maine n-o sa mai ramana nimic din ea! Uite-asa!!!



luni, 25 februarie 2013

Mancare rapida

Pe asta ne bazam acum! Asa cum e, e foarte buna pentru ca nu as vrea sa dam in vreo fast-food-eala sau ceva!

Am facut saptamana trecuta niste paste. Pot fi orice fel de paste, dupa preferinte, si se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj. Separat, intr-o tigaie, am topit vreo 30 de grame de unt, am pus o lingura de faina si 500 ml de lapte, niste sare si vreo 300 grame de telemea de vaca. Le-am lasat acolo sa fiarba, sa se amestece, sa se ingroase... si a rezultat un sos. Pe care, evident, l-am turnat peste pastele in prealabil scurse si mutate intr-un vas pentru cuptor. Pe deasupra am pus niste bucati de kaiser si niste cascaval ras. Iar in cuptor nu a mai fost nevoie sa le las decat foarte putin.

O mancare satioasa si gustoasa:


Painitza!!

Oare de unde s-o putea cumpara o paine buna in tot Bucurestiul... si chiar si in imprjurimi?! Am testat atatea feluri, si de la brutarii, si de la hypermarket-uri! Dezamagire dupa dezamagire. Cred ca prea mi-a ramas mie in cap painea pe care o mancam in Elvetia. Putam sa am si o masa din paine goala... nu ma suparam!

Pana una-alta, m-am apucat sa imi fac. Nu am masina de paine si nici nu ma omor cu framantatul, dar din vreo 20 de grame de drojdie, o lingurita de miere, 250 ml apa calduta, o lingurita de sare si vreo 400 g faina (cam 300 integrala si restul alba), imi iese o painica ok. Si nu-mi ia mult timp. Doar ca uneori imi e cam lene! :) De-asta zic... se face pe undeva o paine buna???



miercuri, 20 februarie 2013

Briose cu mar

Stiti expresia "n-am timp nici sa mor!"? Sunt convinsa ca da... multi o experimentam aproape zilnic. Eu in prezent nu am nici timp, nici chef, nici rabdare, nici idei... dar am o maaaaaare pofta de dulce. Cred ca spun chestia asta non-stop, doar-doar oi mai scapa de ea! :))

In fine! Din pofta asta de dulce, m-am apucat azi sa fac niste briose. Am folosit asa:
- 4 oua;
- 150 grame de zahar (merge un pic mai mult daca le vreti mai dulci);
- 150 grame de faina;
- un iaurt simplu de 140 grame;
- 2 linguri de ulei.

Am ales varianta lenesului pentru ca, in momentul in care m-am apucat sa fac, Pufosica mea deja dadea semne de trezire. Am pus ouale si zaharul in robot. Le-am zapacit un pic acolo, apoi am pus faina... Recomand sa o cerneti, eu am sarit peste etapa pentru ca deja auzeam primele scancete. De asemenea, pentru crestere, se poate pune un pliculet de drojdie uscata. Eu acum ma feresc de ea si de praful de copt sau de bicarbonat pentru ca evit pe cat posibil balonarile si arsurile si gustul ala de praf in gura. Prefer chestiile micutze, dar mai naturale. La final am pus si iaurtul si uleiul... si am luat repede tava sa torn compozitia pentru ca cineva, nu spun cine, nu mai avea deloc rabdare. E atat de simpla varianta asta insa, ca ar merge sa puneti orice esenta, niste ghimbir, niste scortisoara... orice da aroma si un gust sporit. Eu am mai curatat repede un mar si am taiat bucatele pe care le-am adaugat in fiecare forma de briosa direct in tava. Si am incheiat apoteotic in niste tipete de toata frumusetea.

Nu, n-am facut poze! N-am reusit sa ajung sa le scot la timp din cuptor si mi s-au ars un pic!!! :( Dar reteta nu e rea! Adica in conditii de ingrediente putine, timp foarte redus si graba maxima, e chiar perfecta! Si e si putin de scris la ea! Ca sa fie castigul castig! :)

marți, 19 februarie 2013

Meniu de week-end

Pui umplut cu ficatei la cuptor, cartofi copti si salata de varza murata...



Plus un strudel monstru cu branza si "stafine"!

 
Rapid si bun! Bineinteles nu se aplica si in cazul copiilor rasfatati!

joi, 14 februarie 2013

Nota

Tineam de ceva timp sa fac anumite precizari pentru ca in general nu-mi place sa dau impresii gresite. Si anume… Eu nu sunt mare scofala de bucatareasa, n-am nici o aspiratie spre a devein vreun pui de chef, nu am simt artistic pentru creat capodopere culinare si, de cele mai multe ori, nu-mi bat capul sa inventez retete. De obicei merg pe carari batatorite… si recunosc asta. A, ca mai fac adaptari in functie de necesitatile si gusturile mele si ale consumatorilor mei, e o alta treaba. Dar nu cred ca o sa ma auziti vreodata ca revendic vreo reteta, cu atat mai putin sa ma apuc sa scriu vreo carte sau ceva!!!
 
Uneori imi ies socotelile, alteori nu… chiar daca stau cu reteta in fata si masor si sunt atenta etc. Am descoperit, spre dezamagirea mea, ca am zile de o neindemanare care ma scoate din sarite. Dar, in general, ma distrez si ma relaxez mesterind la cate ceva de mancare… si in special la dulciuri pentru ca, normal, sunt favoritele mele. De fapt asta e si ideea si ceea ce vreau sa transmit. Nu conteaza cat esti de priceput/a pana la urma. Totul e sa incerci si sa faci ceea ce faci pentru ca vrei si iti place, pentru ca ai o satisfactie la final, pentru ca e ceva sa vezi un lucru iesind din mainile tale.
 
In ceea ce ma priveste, am inceput sa gatesc pentru ca mi se pare mai safe si mai sanatos. Apoi a inceput sa imi placa si, cum am avut si o multime de musafiri in ultima vreme, mi s-a parut un mai mare semn de respect sa ii tratez cu bunatati home-made. (Trag nadejde ca nu m-am facut de ras!) Iar pe blog le scriu pe cele testate, reusite sau mai putin, sa le fac pofta si altora sa se apuce, sa ii ajut pe cei/cele care vor retete rapide si simple si gustoase… si ca sa le tin minte, sa imi aduc aminte ce am gresit si ce am nimerit in caz ca as vrea sa repet reteta. Pai nu e si asta un motiv?!?
 
Indiferent de motiv, eu zic sa incercati!
 
 

marți, 12 februarie 2013

"Cumpot"

Urasc sa fiu la regim!!! Ma afecteaza psihic! Adica imediat ma apuca cea mai mare foame din lume, am pofte de nici in ambele sarcini la un loc nu am avut, si as da iama in cele mai mari "nenorociri"... pentru ca, bineinteles, sunt primele pe lista de interzise.

Nu, nu m-am apucat de slabit. Inca nu e momentul. Ba chiar mananc destul de mult... de foame, de oboseala, de plictiseala... Am insa interdictie la anumite lucruri, destul de multe, ca nu cumva sa o afectez pe Pufosica si sa ii dau idei de colici ceva. Cel mai tare acum imi dauneaza lipsa fructelor. Inainte sa nasc, mancam cam un kilogram, ba si mai mult pe zi. Acum... de-abia daca am voie un fruct... si ala nu mare! Asa ca am inceput sa caut metode de compromis. Cica as putea manca totusi compoturi... asa sa imi mai potolesc pofta! Si stau si ma gandesc... mai mananca cineva compot in ziua de azi?!?!

Cel mai la indemana e acum compotul de mere. Un "clasic"! :) Ma avantajeaza ca se face super-repede... adica intre 2 tipete/scantece de copil! Am curatat 3 mere marisoare, le-am facut cubulete, l-am pus cam intr-un litru de apa, le-am adaugat 3 linguri de zahar brun si un plic de zahar vanilat... si hai cu ele la fiert! As fi pus si scortisoara... dar imi e teama de mirodenii si condimente. Mie-mi place suuuuuuuper rece!



sâmbătă, 9 februarie 2013

De pe alte taramuri

Taurii sunt conservatori si gurmanzi. Asta daca vrem sa gasim vinovatul "viiciilor" noastre este replica perfecta.

Ei bine, daca tot am decis sa dam vina pe zodii, pana si eu m-am autosurprins pentru deschiderea pe care o am pentru a incerca mancaruri noi, atat pe meleagurile noastre cat si in tara lor de origine.

Nu poti calatori in Ungaria fara sa incerci faimosul gulas, in Spania - tapas, paella sau sa bei Sangria, in Austria sa ratezi snitelul vienez, strudelul cu mere sau sachertorte, in Italia - pizza, pasta sau tiramisu, in Japonia sushi, in Turcia baclava si tot asa, ajungand la sarmalutele in foi de vita si cozonacii de la mama de-acasa.

Personal imi place sa gatesc variat si sa ma inspir, pe langa retetele mamei sau ale bunicii, din bucataria internationala. Imi place de asemenea sa mananc in oras sau sa comand mancare specifica altor tari pentru a descoperi, a ma incanta si a invata ceva nou.

Desi cativa ani mancarea chinezeasca si cea mexicana au ocupat primele locuri in preferintele mele, in ciuda conservatorismului ce ma caracterizeaza, in ultima vreme am descoperit si m-am indragostit de alte doua bucatarii (aici a invins gurmanda din mine): cea indiana si cea libaneza. Pe prima o evitam pentru ca imi era teama ca nu voi intelege nimic din gustul acesteia pentru ca voi fi prea ocupata sa sting focul ce mi-ar fi cuprins papilele. Pe a doua nici nu m-am gandit sa o onorez cu degustarea in ciuda faptului ca am copilarit alaturi de niste prietene ce veneau anual la bunici, tocmai din Liban (mai ciudat este ca desi m-am preocupat sa le invat limba nu m-a tentat pe atunci sa le incerc si mancarea). Nimic mai gresit. Bucataria si mancarea in general nu isi au locul langa ideile preconcepute.

Departe de avea curajul lui Andrew Zimmern, imi place totusi sa explorez domeniul culinar si sa incerc arome si ingrediente noi si sa nu ma limitez la ceea ce ofera bucataria traditionala romaneasca. Din acest motiv astazi voi pregati in loc de ciorba de vacuta, gazpacho, voi inlocui ardeii umpluti cu paste cu creveti si la desert ma voi desfata cu Eton mess!