Tort

Primul meu tort! Culmea, ciocolatos la maximum!! Pozele sunt uratele... facute cu telefonul. Dar el a iesit bun... si n-a fost nici greu de facut.

Dl. Dovlecica

E un prieten foarte cumsecade in perioada asta. E usor accesibil, ieftin, se gateste rapid... si e mai ales delicios. Stiu, fanii legumei "ceafa de porc" nu prea sunt de acord cu mine. Dar chiar si pentru ei... mai light asa de vara... in loc de sarmale... un dovlecel umplut ce-are???

Eu am venit cu cativa proaspeti si sanatosi de la mamaie de la tara. Pe unul mai micutz l-am imprietenit ieri cu o ciorbica... cu carne de vitel si multe alte legume din aceeasi sursa. Arina il mai confunda asa cu cartoful si nu il refuza.

Un altul, mai dolofan asa, l-am scobit si l-am umplut cu mozzarella si telemea rasa, ou batut si mult marar tocat. Am vrut sa ii pun si niste kaiser, dar mie nu imi place, iar carnivorii mei l-ar fi mancat doar pe el... asa ca n-am mai vazut pana la urma sensul real sa amestec treburile si mi-am creat cu egoism propriul Dovlecila lacto-ovo-vegetarian.

Si mai am doi. O sa ii execut si pe dumnealor in curand. Mie imi plac cei cu branza prajiti... ca niste chiftelute... dar prea se umple casa de miros! Asa ca mai analizez. Ideea de baza e insa... uraaaaa, avem legume proaspete de gradina!!! Hai sa le folosim!!! ;)

Visine

Nu-mi plac!! Bleah!! Imi fac gura punga! Dar in prajituri, sunt de vis! Pandispan, tarta, cheesecake, briose... chiar placinta. E plin internetul de retete. Iar acum, ca e sezonul lor, se poate alege o e-reteta ca punct de plecare, se poate adapta, se poate improviza... putina imaginatie si chef sa avem! Si pofta!!

Eu am facut sambata si prajitura si briose. Ca aveam visine din belsug.

La prajitura am mers pe principiul 6 oua despartite - albusurile batute cu praful de sare de rigoare si apoi cu o cana si un pic de zahar brun + niste zahar vanilat, galbenusurile readaugate unul cate unul si reintegrate pentru o deplina armonie. Am mai pus niste apa calduta si niste ulei (cica 6 linguri din fiecare daca am plecat de la 6 oua), niste esenta de vanilie si o cana de faina... plus jumatate de cana de faina de orez am pus eu... ca asa mi-a tunat mie... cica sa ii dau o nota personala. Dupa ce am asezat uniform aluatul in tava, am scufundat si visinele... fara samburi, bineinteles ca nu aveam ciuda pe nimeni!!

Iar briosele: 2 oua + 200 g zahar... tot brun... pe mine nu ma deranjeaza prajiturile bronzate! Astea se bat clasic... in functie de rabdarea pe care o are fiecare (a mea nu e niciodata prea  multa!). Am mai pus 200 ml ulei, 300 ml lapte batut, putina sare, zeama de la jumatate de lamaie, vreo 300 g de faina si un pliculet de praf de copt. Si visine! Multe!!! 2 tavi am copt din compozitia rezultata. Ca sa ne ghiftuim, nu alta! :))

Poze nu am! :)

Chec explodat

:))) Habar n-am de ce explodeaza checul in cuptor!

Dar mie imi place orice chec!! Pentru ca imi place painitza in general. :)) Aia proaspata si pufoasa care se depune.

Testati si voi: http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/prajituri-torturi/chec-cea-mai-usoara-reteta.html

Briose cu ce aveam prin frigider

Nu suna tocmai bine, dar au iesit bune! Jur!!

Am inceput clasic:
A: am amestecat uscaciuni: 400 g faina, 1 plic praf de copt si o cana de zahar (cam 250g);
B: am amestecat si lichiditati: 200 g smantana... 30% am avut (e cam grasa), 2 oua, 100 ml ulei.
B se toarna peste A... si mi-a iesit compozitia cam groasa pentru ochiul meu. Asa ca... am gasit un iaurtel cu capsuni prin frigider... 125 g, cam asa avea... l-am pus... Am pus si esenta de vanilie... nu picaturi, ci cam o lingura. Si am pus si un iaurt simplu de 140g. Am taiat cubulete cateva caise si le-am adaugat si pe dansele... si am amestecat bine-bine... cu o lingura de lemn!
Cuptorul era deja incins de la alta bunaciune... si am bagat 2 tavi pe rand. Au iesit aromato-parfumate. Si chiar gustoase. Morala? Puneti tot ce va face cu ochiul de prin frigider. Bine, nu la modul "hai si niste mustar!"... sau pana la urma... mai stii?!

La placinte inainte!

Stiti cum sunt zilele alea in care 2 maini stangi ar fi cam tot ce aveti in dotare?? Si va apucati cu entuziasm de gatit ceva bun... sau pur si simplu de gatit... si iese NU. :) Zile din alea cand galbenusul cade catastrofal in albus, cand uiti sa pui un ingredient esential desi il ai in fata ochilor sau cand pui crema prea rece peste un blat prea cald??? Eu stiu ce inseamna toate astea si multe altele!

Si in dimineata asta am zis ca am pofta de placinta cu cirese. M-am ambalat si am constatat ca ciresele sint cam naspaaaa! Am ales din ele o parte, insuficienta insa pentru o placinta ca la carte. Si m-am apucat sa improvizez. Singurele alte fructe din casa au fost niste pere. Merge combinatia cireasa-para? Habar n-am! Dar i-am dat inainte asa! Am taiat si para cuburi, am scos samburii cireselor, am pus niste zahar vanilat peste ele, niste amidon sa absoarba zeama... si le-am pus in tava in aluatul intins. Daca nici asta nu e improvizatie... :))

Am mancat din ea. E buna! :))

Si mi-a mai ramas aluat. Ce sa fac, ce sa fac? Am luat niste branza feta, un ou galbior, le-am amestecat, am intins foaia, am taiat-o in 2, pe fiecare bucata, in partea de mijloc, am asezat branza cu ou si am facut un rulou pe care l-am taiat bucati. Intr-o tava am pus hartie de copt, am asezat placintelele... sau mai degraba pateutele, le-am pus niste cascaval ras deasupra si apoi le-am bagat in cuptorul incins. Nu cred ca le-am lasat mai mult de 15 minute. Intrucat e mai mult un blog experimental si nu de bucatareala propriu-zisa :)))), nu fac poze la fiecare pas si imi permit sa mai fac si glumitze... ca nu cred ca face cineva ceva conform retetelor mele! :))

Negresa cu cafea

Am prestat si asa ceva ieri. Nu pentru copil, doar pentru pofta mea! Reteta preluata de aici: http://mihaela-bunatati-din-bucataria-mea.blogspot.ro/2007/11/negresa-cu-cafea.html Doar ca nu am avut nuca si nu i-am facut nici crema de branza. Crema nu mi-a lipsit, nuca da. A iesit pufoasa si, spre deosebire de alte negrese satioase, din asta as fi putut manca bucata dupa bucata fara sa simt ca imi ajunge. :)

Prajitura cu pere

Am facut-o de 3 ori intr-o saptamana. M-am inspirat de ici si colo si am adaptat-o dupa necesitati. Mai intai am facut-o in forma de chec cu para taiata in felii mari. Apoi am facut-o ca pe o prajitura normala cu bucati de para amestecate prin tot aluatul. Dupa ce m-a chinuit Arina sa i le scot si intr-un caz si in celalalt, a 3-a oara m-am desteptat si am facut jumatate de tava cu felii de para asezate deasupra, cealalta jumatate complet "cheala" pentru copilul mofturos.
Aluatul se face foarte simplu. Se bat 2 oua cu zahar brun. Eu am masurat zaharul cu ceea ce se cheama "cup"... adica echivalentul a cam o cana sau a 250ml. Dupa ce compozitia a devenit spumoasa, la bataia mixerului bineinteles, am turnat 3/4 din aceeasi "cup" cu lapte si 3/4 cu ulei. Separat am amestecat 2 "cup"-e din astea cu faina cu un pliculet de praf de copt. Le-am cernut peste cealalta compozitie, am amestecat bine... si am turnat in tava. Perele se pun, dupa cum spuneam, in ce forma doriti - cu coaja, fara, feliate, bucati etc. Ale mele au fost aromate si a rezultat si prajitura la fel. Nu va lasati pacaliti de fii-mea! Ea nu suporta lucrurile combinate... e in stare sa manance si untul fara paine! Prajitura asta e buna cu bucatile de para!

"Suflet" reloaded!

Mai aveam un dovlecel ratacit prin frigider. I-am aplicat acelasi tratament de acum cateva zile: curatare, spalare, razuire si stoarcere. L-am impreunat apoi cu o bucata de branza saratica (si nu am mai pus sare), cu 3 oua, un paharel din ala de 140 de grame (sau in jur de) cu smantana, niste mazare din cea pe care o fiersesem pentru altceva si muuuuuult marar! Pentru ca eu sunt fan marar! Il pun la orice - omlete, salate, budinci sarate... Si nu numai ca il pun, dar il pun de fac pana la urma marar cu omleta, marar cu salata etc.
Prin urmare... acum de vara... sunt atat de usor si de rapid de facut combinatiile astea de bagat la cuptor... mai ales ca nu a venit inca o caldura din aia sa nu vrem sa mai aprindem nici un foc! Iar carnivorii pot pune eventual niste sunca sau kaiser ceva... daca tin neaparat, ma gandesc!

Checul Arinei

Desi contraindicat copiilor pentru ca e negru pana in maduva esentei lui de chec!!

L-am facut asa:
- 200 grame unt + 260 grame zahar brun + 80 ml lapte - le-am pus intr-o craticioara la foc si am amestecat cu un tel pana s-au topit. Am dat apoi craticioara la o parte sa se raceasca, dupa ce am incorporat (ce savant suna!) si vreo 30 de grame de cacao... cam atat am avut. :))
- am separat 4 oua... de tara am avut eu, nu ca ar fi putut castiga culoarea lor frumoasa galbena in lupta cu atata cacao si zahar brun. Albusurile le-am batut spuma cu putina sare si le-am bagat in frigider pana am terminat cu restul.
- n-am avut rabdare sa se raceasca in ritmul eu craticioara, asa ca am bagat-o in apa rece si am amestecat cu telul pana compozitia a devenit suportabila la deget. Ete na, am bagat un deget! :)) Apoi am adaugat cate un galbenus mixand in continuu.
- am turnat vreo 250 de grame de faina amestecata cu un pliculet de praf de copt... si iar am mixat.
- am pus la final si albusurile pe care le-am integrat cu ajutorul unei linguri de lemn.
- normal, am turnat checul intr-o tava specifica (unsa cu putin unt) si tava respectiva am introdus-o in cuptorul preincalzit... pana mi s-a parut mie ca nu se mai misca deloc compozitia, iar scobitoarea nu mai scoate nimic lipicios.
Si gata! Cum a reusit Arina sa maltrateze frumusete de chec, e alta poveste!