Prajitura cu pere

Am facut-o de 3 ori intr-o saptamana. M-am inspirat de ici si colo si am adaptat-o dupa necesitati. Mai intai am facut-o in forma de chec cu para taiata in felii mari. Apoi am facut-o ca pe o prajitura normala cu bucati de para amestecate prin tot aluatul. Dupa ce m-a chinuit Arina sa i le scot si intr-un caz si in celalalt, a 3-a oara m-am desteptat si am facut jumatate de tava cu felii de para asezate deasupra, cealalta jumatate complet "cheala" pentru copilul mofturos.
Aluatul se face foarte simplu. Se bat 2 oua cu zahar brun. Eu am masurat zaharul cu ceea ce se cheama "cup"... adica echivalentul a cam o cana sau a 250ml. Dupa ce compozitia a devenit spumoasa, la bataia mixerului bineinteles, am turnat 3/4 din aceeasi "cup" cu lapte si 3/4 cu ulei. Separat am amestecat 2 "cup"-e din astea cu faina cu un pliculet de praf de copt. Le-am cernut peste cealalta compozitie, am amestecat bine... si am turnat in tava. Perele se pun, dupa cum spuneam, in ce forma doriti - cu coaja, fara, feliate, bucati etc. Ale mele au fost aromate si a rezultat si prajitura la fel. Nu va lasati pacaliti de fii-mea! Ea nu suporta lucrurile combinate... e in stare sa manance si untul fara paine! Prajitura asta e buna cu bucatile de para!