Prajitura ultra-rapida!

Iar am avut pofta de dulce! Cand nu am eu??? Nu sunt mare bucatareasa, nu sunt artista, nu sunt specialista in nimic. Dar nu mai cumpar prajituri, ci fac. Si incerc mai de toate. Rareori fac de 2 ori aceeasi reteta. Pentru ca tot caut prajitura cea mai buna, dar care se face cu efort cat mai putin, dupa care nu trebuie sa spal prea multe vase si pentru care sa am ingrediente mereu la indemana... si sa fie si potrivita pentru copii.

Ieri am facut o prajitura neasteptat de buna pentru modul in care am conceput-o. Aveam 2 paharele de smantana deschise de cateva zile – unul cu 25% si unul cu 15% grasime. Am zis ca nu e cazul sa le mai tin, asa ca le-am amestecat in paharul mai mare si apoi le-am transferat intr-un castron incapator. Nu stiu cat sa spun in total ca si gramaj… vreo 200 cred! Cu acelasi pahar am masurat zahar (1 pahar) si faina (2 pahare). Am mai pus 2 oua, 1 lingura de ulei si 1 plic praf de copt. Am uitat sa pun sare… si cred ca ar fi mers. :) Nici macar nu am bagat mixer-ul in functiune… am pus-o pe Arina sa dea dintr-o lingura de lemn. :) Cand deja riscam sa gasesc compozitia pe pereti, am pus-o s-o rastoarne intr-o tava in care am pus hartie de copt. Apoi tot ea mi-a aruncat niste nuci alandala pe deasupra. Si, in cuptorul incins, in 20 de minute a fost gata!

Cred ca e o prajitura de baza, foarte adaptabila. Adica in loc de smantana se poate folosi iaurt sau lapte batut, se pot pune esente, zahar vanilat, stafide sau mai stiu eu ce! Iar noi (eu si Arina in special) am mancat-o cu lapte. Yummy!