joi, 28 februarie 2013

Pofte :(

Urasc regimurile! De orice fel! Mereu am pofta de tot ce e interzis. Asa ca acum am o ditamai lista de "bunatati" in care o sa dau iama peste cateva luni. Arata cam asa:

- 1 pahar mare de Pepsi receeeee! 1 e suficient!
- 1 pahar de vin rosu demidulce tot receeeee!
- 1 negresa mare cu nuci!
- 1 cutie Dark Ferrero! Mai maricica asa!
- fructe la greu de toaaaate felurile!
- 1 pizza cu de toate!
- 1 frappucino marca Starbucks!
- fursecuri cu scortisoara si ghimbir!
- inghetata Snickers! Din asta mai multa!
- iaurt cu cafea.

A se observa ca toate sunt mari!!! Deci scrie disperare pe mine! :) Si ma opresc aici sa nu ma fac de tot de ras.

Alba ca Zapada

Cate lucruri poate sa faca cineva pana la 9 dimineata? Eu am facut o gramada azi: impachetat una bucata copil si trimis la cresa, hranit una bucata alt copil, bagat o masina la spalat, facut curat in bucatarie... si... si... apoteotic... am facut o prajitura. Prajitura mea preferata din toate timpurile, Alba ca Zapada... sau Ca Zapada, daca ar fi s-o numesc a la Arina.

Mi-o facea mamaie in copilarie. Acum n-o mai face nimeni. Si am tot intrebat in jur, m-am tot rugat de doamne experte in prajiturit... Nimic! N-am mai mancat de ani de zile cred. Eu nu am avut curaj sa ma apuc de ea pentru ca nu stiu sa fac foi. Am incercat o data pentru alta prajitura si a fost dezastru.

In dimineata asta insa am fost asa de intoarsa/bosumflata/depresiva, ca am zis ca n-am nimic de pierdut. Am folosit reteta asta: http://www.samancam.ro/retete-de-prajituri/prajitura-alba-ca-zapada-372/ Si am luat-o de buna ca se face foarte usor. Iar asta e creatia mea:


Nu e cea mai aspectuoasa prajitura pe care am facut-o, dar e ok. O sa mai exersez cu ea!

marți, 26 februarie 2013

Azi...

... am facut ditamai placinta! Si de oboseala si de plictiseala... pana maine n-o sa mai ramana nimic din ea! Uite-asa!!!



luni, 25 februarie 2013

Mancare rapida

Pe asta ne bazam acum! Asa cum e, e foarte buna pentru ca nu as vrea sa dam in vreo fast-food-eala sau ceva!

Am facut saptamana trecuta niste paste. Pot fi orice fel de paste, dupa preferinte, si se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj. Separat, intr-o tigaie, am topit vreo 30 de grame de unt, am pus o lingura de faina si 500 ml de lapte, niste sare si vreo 300 grame de telemea de vaca. Le-am lasat acolo sa fiarba, sa se amestece, sa se ingroase... si a rezultat un sos. Pe care, evident, l-am turnat peste pastele in prealabil scurse si mutate intr-un vas pentru cuptor. Pe deasupra am pus niste bucati de kaiser si niste cascaval ras. Iar in cuptor nu a mai fost nevoie sa le las decat foarte putin.

O mancare satioasa si gustoasa:


Painitza!!

Oare de unde s-o putea cumpara o paine buna in tot Bucurestiul... si chiar si in imprjurimi?! Am testat atatea feluri, si de la brutarii, si de la hypermarket-uri! Dezamagire dupa dezamagire. Cred ca prea mi-a ramas mie in cap painea pe care o mancam in Elvetia. Putam sa am si o masa din paine goala... nu ma suparam!

Pana una-alta, m-am apucat sa imi fac. Nu am masina de paine si nici nu ma omor cu framantatul, dar din vreo 20 de grame de drojdie, o lingurita de miere, 250 ml apa calduta, o lingurita de sare si vreo 400 g faina (cam 300 integrala si restul alba), imi iese o painica ok. Si nu-mi ia mult timp. Doar ca uneori imi e cam lene! :) De-asta zic... se face pe undeva o paine buna???



miercuri, 20 februarie 2013

Briose cu mar

Stiti expresia "n-am timp nici sa mor!"? Sunt convinsa ca da... multi o experimentam aproape zilnic. Eu in prezent nu am nici timp, nici chef, nici rabdare, nici idei... dar am o maaaaaare pofta de dulce. Cred ca spun chestia asta non-stop, doar-doar oi mai scapa de ea! :))

In fine! Din pofta asta de dulce, m-am apucat azi sa fac niste briose. Am folosit asa:
- 4 oua;
- 150 grame de zahar (merge un pic mai mult daca le vreti mai dulci);
- 150 grame de faina;
- un iaurt simplu de 140 grame;
- 2 linguri de ulei.

Am ales varianta lenesului pentru ca, in momentul in care m-am apucat sa fac, Pufosica mea deja dadea semne de trezire. Am pus ouale si zaharul in robot. Le-am zapacit un pic acolo, apoi am pus faina... Recomand sa o cerneti, eu am sarit peste etapa pentru ca deja auzeam primele scancete. De asemenea, pentru crestere, se poate pune un pliculet de drojdie uscata. Eu acum ma feresc de ea si de praful de copt sau de bicarbonat pentru ca evit pe cat posibil balonarile si arsurile si gustul ala de praf in gura. Prefer chestiile micutze, dar mai naturale. La final am pus si iaurtul si uleiul... si am luat repede tava sa torn compozitia pentru ca cineva, nu spun cine, nu mai avea deloc rabdare. E atat de simpla varianta asta insa, ca ar merge sa puneti orice esenta, niste ghimbir, niste scortisoara... orice da aroma si un gust sporit. Eu am mai curatat repede un mar si am taiat bucatele pe care le-am adaugat in fiecare forma de briosa direct in tava. Si am incheiat apoteotic in niste tipete de toata frumusetea.

Nu, n-am facut poze! N-am reusit sa ajung sa le scot la timp din cuptor si mi s-au ars un pic!!! :( Dar reteta nu e rea! Adica in conditii de ingrediente putine, timp foarte redus si graba maxima, e chiar perfecta! Si e si putin de scris la ea! Ca sa fie castigul castig! :)

marți, 19 februarie 2013

Meniu de week-end

Pui umplut cu ficatei la cuptor, cartofi copti si salata de varza murata...



Plus un strudel monstru cu branza si "stafine"!

 
Rapid si bun! Bineinteles nu se aplica si in cazul copiilor rasfatati!

joi, 14 februarie 2013

Nota

Tineam de ceva timp sa fac anumite precizari pentru ca in general nu-mi place sa dau impresii gresite. Si anume… Eu nu sunt mare scofala de bucatareasa, n-am nici o aspiratie spre a devein vreun pui de chef, nu am simt artistic pentru creat capodopere culinare si, de cele mai multe ori, nu-mi bat capul sa inventez retete. De obicei merg pe carari batatorite… si recunosc asta. A, ca mai fac adaptari in functie de necesitatile si gusturile mele si ale consumatorilor mei, e o alta treaba. Dar nu cred ca o sa ma auziti vreodata ca revendic vreo reteta, cu atat mai putin sa ma apuc sa scriu vreo carte sau ceva!!!
 
Uneori imi ies socotelile, alteori nu… chiar daca stau cu reteta in fata si masor si sunt atenta etc. Am descoperit, spre dezamagirea mea, ca am zile de o neindemanare care ma scoate din sarite. Dar, in general, ma distrez si ma relaxez mesterind la cate ceva de mancare… si in special la dulciuri pentru ca, normal, sunt favoritele mele. De fapt asta e si ideea si ceea ce vreau sa transmit. Nu conteaza cat esti de priceput/a pana la urma. Totul e sa incerci si sa faci ceea ce faci pentru ca vrei si iti place, pentru ca ai o satisfactie la final, pentru ca e ceva sa vezi un lucru iesind din mainile tale.
 
In ceea ce ma priveste, am inceput sa gatesc pentru ca mi se pare mai safe si mai sanatos. Apoi a inceput sa imi placa si, cum am avut si o multime de musafiri in ultima vreme, mi s-a parut un mai mare semn de respect sa ii tratez cu bunatati home-made. (Trag nadejde ca nu m-am facut de ras!) Iar pe blog le scriu pe cele testate, reusite sau mai putin, sa le fac pofta si altora sa se apuce, sa ii ajut pe cei/cele care vor retete rapide si simple si gustoase… si ca sa le tin minte, sa imi aduc aminte ce am gresit si ce am nimerit in caz ca as vrea sa repet reteta. Pai nu e si asta un motiv?!?
 
Indiferent de motiv, eu zic sa incercati!
 
 

marți, 12 februarie 2013

"Cumpot"

Urasc sa fiu la regim!!! Ma afecteaza psihic! Adica imediat ma apuca cea mai mare foame din lume, am pofte de nici in ambele sarcini la un loc nu am avut, si as da iama in cele mai mari "nenorociri"... pentru ca, bineinteles, sunt primele pe lista de interzise.

Nu, nu m-am apucat de slabit. Inca nu e momentul. Ba chiar mananc destul de mult... de foame, de oboseala, de plictiseala... Am insa interdictie la anumite lucruri, destul de multe, ca nu cumva sa o afectez pe Pufosica si sa ii dau idei de colici ceva. Cel mai tare acum imi dauneaza lipsa fructelor. Inainte sa nasc, mancam cam un kilogram, ba si mai mult pe zi. Acum... de-abia daca am voie un fruct... si ala nu mare! Asa ca am inceput sa caut metode de compromis. Cica as putea manca totusi compoturi... asa sa imi mai potolesc pofta! Si stau si ma gandesc... mai mananca cineva compot in ziua de azi?!?!

Cel mai la indemana e acum compotul de mere. Un "clasic"! :) Ma avantajeaza ca se face super-repede... adica intre 2 tipete/scantece de copil! Am curatat 3 mere marisoare, le-am facut cubulete, l-am pus cam intr-un litru de apa, le-am adaugat 3 linguri de zahar brun si un plic de zahar vanilat... si hai cu ele la fiert! As fi pus si scortisoara... dar imi e teama de mirodenii si condimente. Mie-mi place suuuuuuuper rece!



sâmbătă, 9 februarie 2013

De pe alte taramuri

Taurii sunt conservatori si gurmanzi. Asta daca vrem sa gasim vinovatul "viiciilor" noastre este replica perfecta.

Ei bine, daca tot am decis sa dam vina pe zodii, pana si eu m-am autosurprins pentru deschiderea pe care o am pentru a incerca mancaruri noi, atat pe meleagurile noastre cat si in tara lor de origine.

Nu poti calatori in Ungaria fara sa incerci faimosul gulas, in Spania - tapas, paella sau sa bei Sangria, in Austria sa ratezi snitelul vienez, strudelul cu mere sau sachertorte, in Italia - pizza, pasta sau tiramisu, in Japonia sushi, in Turcia baclava si tot asa, ajungand la sarmalutele in foi de vita si cozonacii de la mama de-acasa.

Personal imi place sa gatesc variat si sa ma inspir, pe langa retetele mamei sau ale bunicii, din bucataria internationala. Imi place de asemenea sa mananc in oras sau sa comand mancare specifica altor tari pentru a descoperi, a ma incanta si a invata ceva nou.

Desi cativa ani mancarea chinezeasca si cea mexicana au ocupat primele locuri in preferintele mele, in ciuda conservatorismului ce ma caracterizeaza, in ultima vreme am descoperit si m-am indragostit de alte doua bucatarii (aici a invins gurmanda din mine): cea indiana si cea libaneza. Pe prima o evitam pentru ca imi era teama ca nu voi intelege nimic din gustul acesteia pentru ca voi fi prea ocupata sa sting focul ce mi-ar fi cuprins papilele. Pe a doua nici nu m-am gandit sa o onorez cu degustarea in ciuda faptului ca am copilarit alaturi de niste prietene ce veneau anual la bunici, tocmai din Liban (mai ciudat este ca desi m-am preocupat sa le invat limba nu m-a tentat pe atunci sa le incerc si mancarea). Nimic mai gresit. Bucataria si mancarea in general nu isi au locul langa ideile preconcepute.

Departe de avea curajul lui Andrew Zimmern, imi place totusi sa explorez domeniul culinar si sa incerc arome si ingrediente noi si sa nu ma limitez la ceea ce ofera bucataria traditionala romaneasca. Din acest motiv astazi voi pregati in loc de ciorba de vacuta, gazpacho, voi inlocui ardeii umpluti cu paste cu creveti si la desert ma voi desfata cu Eton mess!




joi, 31 ianuarie 2013

Cheesecake...

 ... sau mai degraba tort! :)
 

Foarte usor de facut si sanatos! Pacat ca mandarinele au cam avut samburi! :))

vineri, 25 ianuarie 2013

Iaurt a la mine! :)

Azi m-am apucat iar sa fac fursecuri... cookies cica! Adoooor retetele care se fac amestecand toate ingredientele la gramada. Se termina treaba repede si mult mai curat.

Primul pas - am scos robotul de la odihna, l-am montat din 2 pasi... si am inceput sa il incarc. 250 de grame de unt la temperatura camerei si o cana potrivita de zahar... si am lasat robotelu' sa rumege. Din mers l-am mai hranit cu 2 oua, putina esenta de rom si o cana si jumatate de faina, treptat si cu vreo 30 de grame de fulgi de cocos si 90 de grame de ciocolata... care s-au facut pasta pana am oprit masinaria. A iesit o compozitie destul de lichida... dar fursecurile au iesit ok coapte, pe hartie de copt, in cuptorul preincalzit la vreo 190 de grade.


 
Am zis eu apoi ca... as mai pune niste faina... si am mai pus... vreo cana. Apoi am mai pus niste fulgi de ovaz care erau deja amestecati cu fructe uscate... din aia care se mananca pe post de cereale mai dietetice. Tot vreo cana si din astia. Am uitat sa pun putina sare... ca eu pun la orice. Si praf de copt am uitat sa adaug... dar nu i se simte lipsa. Au iesit foarte buni si s-au copt suuuper repede! Putin cam dulci... drept pentru care data viitoare as pune ciocolata amara in loc de ciocolata cu lapte.



A, care e faza cu iaurtul? Am vrut sa imi fac un shake de dimineata... si am descoperit ca nu-mi mai merge blenderul... ca doar se apropie perioada in care o sa am mare nevoie de el. Asa ca am strivit o banana cu o furculita, am pus lapte de cocos si lapte normal peste, le-am potrivit ca si cantitati sa imi convina gustul... si mi-a iest un fel de iaurt pe care l-am mancat cu lingurita. Bun si sanatos, practic si rapid!

luni, 21 ianuarie 2013

Prajitura ultra-rapida!

Iar am avut pofta de dulce! Cand nu am eu??? Nu sunt mare bucatareasa, nu sunt artista, nu sunt specialista in nimic. Dar nu mai cumpar prajituri, ci fac. Si incerc mai de toate. Rareori fac de 2 ori aceeasi reteta. Pentru ca tot caut prajitura cea mai buna, dar care se face cu efort cat mai putin, dupa care nu trebuie sa spal prea multe vase si pentru care sa am ingrediente mereu la indemana... si sa fie si potrivita pentru copii.

Ieri am facut o prajitura neasteptat de buna pentru modul in care am conceput-o. Aveam 2 paharele de smantana deschise de cateva zile – unul cu 25% si unul cu 15% grasime. Am zis ca nu e cazul sa le mai tin, asa ca le-am amestecat in paharul mai mare si apoi le-am transferat intr-un castron incapator. Nu stiu cat sa spun in total ca si gramaj… vreo 200 cred! Cu acelasi pahar am masurat zahar (1 pahar) si faina (2 pahare). Am mai pus 2 oua, 1 lingura de ulei si 1 plic praf de copt. Am uitat sa pun sare… si cred ca ar fi mers. :) Nici macar nu am bagat mixer-ul in functiune… am pus-o pe Arina sa dea dintr-o lingura de lemn. :) Cand deja riscam sa gasesc compozitia pe pereti, am pus-o s-o rastoarne intr-o tava in care am pus hartie de copt. Apoi tot ea mi-a aruncat niste nuci alandala pe deasupra. Si, in cuptorul incins, in 20 de minute a fost gata!

Cred ca e o prajitura de baza, foarte adaptabila. Adica in loc de smantana se poate folosi iaurt sau lapte batut, se pot pune esente, zahar vanilat, stafide sau mai stiu eu ce! Iar noi (eu si Arina in special) am mancat-o cu lapte. Yummy!



miercuri, 16 ianuarie 2013

Gogosele cu iaurt

Am facut aseara dupa muuulti ani. De fapt faceam cu al meu fratior cand eram mici... sub indrumarea mamei, normal, ca altfel dadeam foc la casa!! Ne placea sa le punem in uleiul incins si ne distra modul in care se umflau si ieseau la suprafata ca niste bile... si adoram si sa le mancam pentru ca noi insine eram ca niste gogosici! :)

Pe atunci le ziceam gogosi cu bicarbonat... ca foloseam si asa ceva in compozitie. Acum le-am facut fara... nu prea ne prieste bicarbonatul si il cam ocolesc. Aveam 2 iaurturi a cate 140 de grame, culmea de 0%... de parca mai conteaza in gogosi! :) Le-am amestecat cu 2 oua batute, 4 linguri rase de zahar, 1 plic zahar vanilat, esenta de rom si jumatate de lingurita de sare. Separat am amestecat putina faina cu un plic de praf de copt si apoi am turnat peste cealalta parte. Si am omogenizat cu un tel... si am mai pus faina pana a iesit o chestie cremoasa, atat de cremoasa incat sa nu curga, dar sa alunece usor din lingura in uleiul incins.

Nu se lasa la dospit si, daca uleiul chiar e incins, se fac suuuper repede! Se scot pe hartie absorbanta sa nu ramana prea uleioase si eventual se mai pudreaza cu zahar... dar sunt suficient de dulci si fara. Si merg si cu gem/dulceata.

N-am apucat sa fac poza. Termita mea cea mica a muscat din toate si le-a mutilat si a pus monopol pe ele! :)) Si noi am mancat ce-am apucat... jumatati de gogosici, cu voie de la Stapanire!

vineri, 11 ianuarie 2013

Fursecuri

M-am trezit alaltaieri cu pofta de fursecuri. Am tot stat, m-am invartit… pana la urma m-am hotarat sa imi fac. In prima faza am cautat o reteta fara unt… ca mi-am dat seama ca nu am in casa, deh! Am gasit rapid una si… la treaba!

Pana aici nimic spectaculos! Si nu e nimic deosebit nici in faptul ca a iesit cu totul altceva decat imi doream sau m-as fi asteptat. Dar… ma intreb un pic asa… cata lume isi publica esecurile??? Uite ca imi “elogiez” eu unul!

Reteta e foarte simpla – la 500 de grame de faina se pun 180 de grame de smantana, jumatate de linugura de sare, jumatate lingura de bicarbonat, 3 de praf de copt si o lingura jumatate de apa caldutza! M-am apucat sa cantaresc, sa pun intr-un bol si… stop!! Ce naiba iese?? Or avea vreun gust?! Si ce atata praf de copt plus bicarbonat?! Adica fac ceva doar ca sa fac?!? Asa ca am pus faina, smantana, sarea, bicarbonatul pe jumatate, praf de copt un pliculet, apa cat mi-a placut mie la mana… si da-i si toarna scortisoara, apoi niste zahar pudra… ca voiam ceva dulce, nu o simpla paine! Am framantat, am impartit maglavaisul in mini-disculete, sa zic asa, le-am trantit si cate o migdala in mijloc si le-am bagat la copt. Cand le-am scos, am pudrat zahar pe deasupra din belsug. In general detest zaharul pudra pus peste orice, dar cum in compozitie pusesem putin, am zis ca scopul e sa le mananc, nu sa le arunc… si da-i cu dulce ca asa ne facem mari!

Rezultat final: acceptabile ca aspect si ca gust. De recomandat… doar ca punct de plecare. J Puneti arome, puneti, nuci, stafide, chestii… sunt excelente pentru exercitii de improvizatie!
 

 

 

Tandoori Chicken/Curry Rice/Chicken with curry sauce

Nu sunt mare gospodina, am perioade cand trec prin bucatarie doar ca sa beau niste apa, dar sunt o mare gurmanda si cateodata ma apuca un si mai mare chef de bucatareala. Mancarea in general imi iese gustoasa. Nu ma pricep la prajituri in schimb, dar aici compenseaza Alina perfect deci nici nu este nevoie :-) .

Pentru ca anul trecut am descoperit mancarea indiana, pentru ca acum 2 saptamani l-am vazut pe Jamie Oliver cum prepara astfel de bucate "tematice", pentru ca saptamana trecuta am comandat condimentele necesare, astazi mi-am luat inima in dinti si cu riscul ca in final sa pun mana pe telefon si sa comand de la Karishma, m-am pus pe treaba. (Nici nu mai mentionez ca preludiul l-am facut cu niste bruschete, cu supa chinezeasca si cu piure de legume - o saptamana nu mai calc prin bucatarie!)

Nu voi trece cantitatile exacte pentru ca depinde cat "produs" final vrei sa obtii, depinde ce gusturi sau opinii avem fiecare dintre noi si apoi daca dam copy-paste din retele altora se duce toata distractia.
Sa le analizam atunci pe rand, cu caracter general, ca sa va faceti o idee.

Curry Rice

Am calit intr-o lingura de ulei de masline, partea alba de la 4 cepe verzi (restul il folosisem deja la supa chinezeasca) si 2 catei mari de usturoi taiati foarte fin. Am adaugat orez si o lingura de curcuma (turmeric) si am continuat calirea vreme de cateva minute. Pentru un plus de gust, am folosit apa rezultata de la fierberea legumelor pentru supa. Nu pot indica o cantitate exacta pentru ca imi place sa adaptez lucrurile din mers si totul depinde si de orez dar si cum ne place fiecaruia dintre noi sa il pregatim (mancam). Mie una imi place acel orez usor zemos. Evident ca reteta se poate imbunatati adaugand stafide, migdale sau ananas. Eu am vrut sa fie ceva simplu si usor.

Tandoori Chicken

Am folosit ciocanele si bucati de piept de pui (ciocanelele s-au dovedit de departe mai gustoase) pe care le-am crestat si le-am lasat in frigider vreo doua ore cu zeama de lamaie si sare.
Apoi am preparat la blender o marinata din: 1 borcanel de iaurt de baut, 1 ceapa de apa mica, 5 catei de usturoi, 50 g de ghimbir proaspat, 1 lingura de condimente Tandoori masala.
Am "aruncat" apoi puiul in marinata si am pus totul la frigider pentru cateva ore (3 spre 4). Unii zic minim o ora, altii maxim 8, iar altii spun sa lasi totul in marinata peste noapte.
Am rumenit bine puiul la gratar pana a capatat culoarea specifica de "usor ars".


Chicken with curry sauce

Jamie ne-a invatat ca acest curry sauce poate fi baza pentru multe feluri de mancare. Si daca faci o cantitate mai mare pe care nu o folosesti in intregime, atunci restul ramas il poti congela cu succes. Sper ca are dreptate pentru ca asa am si facut ca sa ma bucur si in alte zile de munca de astazi.
Trebuie sa precizez ca toate retetele, desi au fost elaborate dupa o cercetare indelungata pe site-uri si bloguri de specialitate, au o amprenta personala. Pana la urma asta este frumusetea gatitului.

Cum am pregatit curry sauce? Simplu, cu multa rabdare si utilizand urmatoarele ingrediente: morcov (3 buc medii), ardei gras (1 kapia rosu si 1/2 gras, verde), ardei iute (2 buc din pacate iuti doar in teorie), ceapa de apa (2 buc medii), usturoi (6 catei), 100 g ghimbir proaspat.
Toate au fost maruntite bine la blender si amestecate. Le-am pus la calit intr-o lingura de ulei de masline si dupa vreo 10 minute, am adaugat sare, piper, 1 lingura de garam masala si 1 de turmeric. Le-am lasat sa fiarba, in suc propriu inca vreo 5 minute si am adaugat 4 rosii (care au fost coapte pe gratar in prealabil si evident decojite) si apa. Jamie Oliver spunea ceva si de linte dar am preferat sa sar acest ingredient. Totul a fiert bine vreo 20 de minute. Spre final am turnat continutul unei cutii de lapte de cocos (400 ml), am amestecat bine si am lasat totul sa mai dea intr-un clocot.
Atentie, laptele de cocos atenueaza puterea condimentelor deci in functie de cat de aromat doriti sosul mai puteti adauga sau nu turmeric si/sau garam masala.
Amestecul astfel rezultat l-am luat de pe foc, l-am lasat sa se raceasca putin si apoi l-am transformat intr-o pasta foarte fina folosind blenderul.
Am obtinut suficient sos sa fac in el 2 bucati de piept de pui si sa pun la congelator vreo 500 ml.

Puiul cu curry sauce este apoi usor e facut. Acesta a stat impreuna cu carnea pentru Tandoori Chicken in frigider in multa lamaie si un praf de sare.
Am calit in 3 linguri de ulei de masline, pieptul de pui taiat fasii. Dupa ce s-a rumenit, am adaugat sosul de curry si le-am lasat sa se imprieteneasca la foc mic.

Dupa ce carnea s-a facut, am facut o poza in graba tuturor bucatelor si m-am bucurat sa constat ca ce am gatit ar putea concura foarte bine cu orice restaurant indian, cel putin de la noi (promit sa ajung in India sa testez pe viu toate aromele veritabile).

Bottom line, cu putina munca si rabdare poti gati ceva minunat. Satisfactia este enorma.

Va invit sa incercati si voi sa ne povestiti ce si cum!

joi, 10 ianuarie 2013

Placinta cu pui si ciuperci/Piure de mazare/Strudel cu mere

Am scos de la naftalina niste retete mai vechi, de pe vremea cand eram in "epoca placintelor" si care au fost publicate initial pe Cafeneaua Vieneza dar care au ramas de actualitate:

PLACINTA CU PUI SI CIUPERCI
Ingrediente:
1 piept si ½ de pui (curatat si fara piele)
½ kg de champinioane
patrunjel, ceapa de apa rosie, ceapa verde, 2 ardei bulgaresti
1 ou, smantana, pasta de tomate, sare, piper
foi de placinta (cate 3 foi pentru fiecare rulou)

Se calesc in putin ulei, in trei tigai diferite sau pe rand:
1. Pieptul de pui taiat cubulete sau fasii dat cu sare, piper si orice alt condiment ne face placere (cred ca se poate si taiat foarte marunt sau tocat);
2. Ciupercile taiate, cu ½ legatura de patrunjel tocat marunt (patrunjelul se adauga spre sfarsit pentru a-si pastra aroma);
3. Ceapa rosie, dupa care se adauga ardeii bulgaresti (fara seminte) si spre final se adauga si ceapa verde (toate taiate marunt).
Dupa ce sunt toate gata, se amesteca cele 3 de mai sus intr-o tigaie incapatoare (wok, de exemplu), se adauga ¾ din oul batut spuma, putin sos de tomate si restul de patrunjel, se amesteca intre ele si se tin cam 5 minute pe foc.
Amestecul astfel obtinut se aseaza pe foile de placinta care se ruleaza. Ruloul se unge cu putin ulei si cu un amestec din restul de ou batut spuma si putina smantana.
Se da la cuptor, intr-o tava unsa cu ulei, cam 45 de minute.

Atentie, este o reteta delicioasa dar care ia destul timp de preparare, deci recomand sa fie incercata intr-o zi cu chef de bucatarit si in care nu suntem in razboi cu timpul.

PIURE DE MAZARE
Am romanizat oarecum reteta lui Jamie limitandu-ma la ingredientele pe care le aveam in casa: o conserva de 400g de mazare, un patratel de unt sau ulei de masline, putina zeama de lamaie, sare si piper.
Intr-o tigaie se topeste untul peste care se pune mazarea, se aseaza capacul si se lasa 10-15 minute. Reteta originala prevede si cateva frunze de menta proaspata (cu alta ocazie am incercat si varianta cu menta si Jamie chiar stie ce spune, o recomand si eu!). Se ia de pe foc, se adauga zeama de lamaie, sarea si piperul dupa gust si intregul amestec se da la robot pentru a obtine un piure. Se serveste cald. Se mai poate adauga iaurt sau smantana pentru a-l "spori" si pentru un plus de gust.

STRUDEL CU MERE
Si pentru ca mai aveam foi de placinta si loc in tava de copt, am ras vreo 6 mere Ionatan, le-am stors putin pentru ca erau destul de zemoase, le-am amestecat cu scortisoara din plin si cu 1 pliculet de zahar vanilinat (acesta din urma este optional) si am facut 2 rulouri din foile de placinta (cate de 2 foi de aceasta data) pe care le-am uns cu putin ulei, si cu amestecul de ou cu smantana si le-am tinut la cuptor tot cam 45 de minute.
Este un desert gustos, aromat si foarte usor de facut.

luni, 7 ianuarie 2013

Paine cu faina integrala

Mi-a facut Ellie pofta cu painicile ei... plus ca nu aveam paine proaspata in casa. Am zis ca, daca tot e anul schimbarilor, sa-mi incerc norocul si sa fac prima paine din viata mea. Si mi-a iesit!!! Sunt foarte incantata de ea. E o paine medie, desi din poze cred ca pare mai degraba mica. Asta pentru ca am folosit jumatate din cantitati... am zis sa nu ma hazardez, deh!

Am facut asa:

1. Am pus intr-un caston jumatate de pachetel de drojdie proaspata (12g) cu jumatate de pahar de apa la temperatura camerei (pahar mediu) si o lingura de faina normala (lingura asta de faina alba am luat-o dintr-un castronel in care am cantarit 75 de grame). Am amestecat cu telul si am lasat 10 minute ingredientele sa se obisnuiasca;

2. Am rasturnat ceea ce era in castronel intr-un bol mai mare, am mai pus vreo 250 de ml apa tot la temperatura camerei si o lingurita de sare... le-am amestecat un pic;

3. Am pus faina - intai restul de faina alba (pana la 75 de grame) si vreo 400 de grame faina integrala. Desi initial am inceput sa mestec cu o lingura de lemn, spre final am luat aluatul la mana... si faina integrala am ajustat-o de fapt din mana sa nu-mi iasa aluatul prea moale si lipicios;

4. Am acoperit bolul cu un prosop si l-am pus pe calorifer pentru o ora, timp in care aluatul a devenit dublu;

5. L-am mai framantat un pic si l-am mai lasat 10 minute.. si am dat drumul la cuptor sa se incinga la 180 de grade. Si, dupa cele 10 minute, am pus compozitia intr-o tava in care am pus hartie de copt. Am pus putin ulei de masline pe deasupra, am facut o cruce cum facea mamaie la cozonaci... si vreo 40 de minute am lasat-o in cuptor.

Si iata:





Nu stiu daca am facut totul ca la carte, dar... imi place! Tort mai trebuie sa fac si pot sa zic ca am incercat de toate!

duminică, 6 ianuarie 2013

Paine de casa (6) : Chifle cu seminte

Am folosit reteta basic pentru painea taraneasca de casa, wih a twist:
- 500 g faina (alba);
- 25 g drojdie;
- un praf de zahar (brun) pentru a topi drojdia;
- un praf de sare dupa gust;
- fulgi de ovaz;
- seminte crude de floarea soarelui;
- apa calduta (cantitatea se adapteaza in functie de cum reactioneaza aluatul la framantat);
- ulei de masline pentru framantat si pentru a da "fata" painii (cam 3 linguri in total);
- 2 linguri de lapte batut (piesa de rezistenta).

Am dizolvat drojdia cu zaharul si putina apa calduta. Intr-un vas larg am amestecat faina, sarea, fulgii de ovaz si semintele de floarea soarelui. Am turnat peste faina drojdia si am inceput sa framant, am adaugat treptat apa si spre final laptele batut. Se poate creste cantitatea de lapte batut cu conditia sa se diminueze cea de apa.
Am lasat aluatul la dospit pentru o ora, l-am mai framantat o data, l-am impartit in 6 bile cat de cat egale si l-am lasat din nou cateva ore la odihna.
Inainte sa bag chiflele la cuptor, le-am dat o forma mai definita, le-am uns cu ulei de masline si am pus pe deasupra cateva seminte crude (diverse). Le-am asezat in tava pe care am pus hartie de copt tapetata.
Au stat la copt aproximativ 40 de minute la 200 grade (cuptorul a fost in prealabil incalzit).
Au fost delicioase cu un sos curry :) !


vineri, 4 ianuarie 2013

Gazpacho

Cand am fost la Barcelona, am descoperit o supa traditionala spaniola, denumita Gazpacho.

Aparent este o crema sau mai bine zis un terci ce ar putea fi servit cu succes unui bebelus aflat in perioada de diversificare.

In realitate este un fel de mancare extrem de racoritor si foarte usor de pregatit cu ce ai prin casa. Ca orice mancare facuta din resturi, este foarte gustoasa.

Si pentru ca am spus inca de ieri ca ma voi deda meniurilor internationale, am preparat-o astazi chiar eu si a iesit un deliciu. Reteta este peste tot pe internet, dar eu am folosit-o pe aceasta:


Am servit-o cu crutoane si i-am adaugat un personal touch - ardeiul bulgaresc.